Chirurgia facială stă la originile chirurgiei plastice, origini care sunt însă foarte îndepărtate. Primele documente o plasează în timp cu mai mult de 4000 de ani în urmă, în India, când chirurgii faciali încercau să refacă nasul retezat al unor infractori pedepsiți prin mutilări ca pedeapsă pentru infracțiuni. De-a lungul istoriei omenirii, atât în Grecia antică, în Imperiul Bizantin, în perioada Renașterii cât și în perioada modernă, preocuparea de refacere a defectelor s-a concentrat în zona feței, aceasta fiind mai expusă vederii decât corpul.

După primul război mondial, ataâtea mutilări faciale s-au inregistrat, încât a luat naștere o noua specialitate – cea de chirurgie plastică, înființată de un chirurg american specialist în chirurgia capului și gâtului.
Totodată s-au pus la punct numeroase tehnici de refacere a defectelor faciale. De aici și până la aplicarea lor pe persoane care doreau o mascare a trecerii timpului, nu a mai fost decat un pas.

Acum ar fi de spus ca liftingurile faciale și corecția de nas se practicau de peste 150 de ani. Sigur că în ziua de azi tehnicile sunt mai variate, bine standardizate, iar aparatura dezvoltată pentru acest scop e de mare ajutor, reducând riscurile și asigurând o vindecare rapidă.

Liftingurile faciale sunt numeroase și specializate să trateze diferite regiuni ale feței: inferioară, centrală, frunte și/sau sprâncene.

Rinoplastia are reguli atât de clare încât aproape totdeauna se obține ce dorim.

Buzele și pometii se măresc în 10 minute, cercanele dispar în 15 minute.

Pleoapele și corectarea urechilor se fac rapid, frecvent în anestezie locală și cu o vindecare în cateva zile!

Cantopexia (“ochi de pisica” sau “foxy eyes”) modifică forma ochilor pe viață în 1 oră.

Aplicarea unor implante faciale e deseori făcută în anestezie locală cu recuperare rapidă.

Pentru că fața are sute de formațiuni anatomice, fiecare cu o dinamică proprie, s-au dezvoltat tehnici dedicate diferitelor etaje faciale: superior, mijlociu, inferior. Un chirurg trebuie să cunoască atât anatomia cât și dinamica acestora pentru a propune cele mai bune și eficiente soluții.

Datorită acestei complexități nici o tehnică nu rezolvă toate problemele.

Pentru textura pielii și riduri se face acid hialuronic, botox, grăsime sau PRP.

Pentru refacerea volumelor se fac injectări (acid hialuronic, grăsime) sau implanturi faciale.

Căderea trăsăturilor feței se corectează cu liftinguri.

Pentru nas, bărbie și urechi se fac intervenții de corecții.

Evident că fiecare metodă are rezultate în direcția în care acționează, dar rețineți că un lifting facial nu tratează ridurile, așa cum injecția cu toxină botulinică nu o să ridice pielea lăsată.

Concluzia e că dacă doriți o schimbare vizibilă la fața dumneavoastră, e bine sa fiți pregătite pentru o abordare complexă, prin mai multe metode.